Tu

Imagineaza-ti ca esti in orasul meu gri. Printre ganduri defecte si viziuni fade.




Ah! Sunt zilele acelea tampite in care alergi disperat dupa drama.Insa nu vezi decat vechea gara si pe mine pe una din bancutele acelea reci, de piatra. Insa pe mine ma ingori. Te inteleg, nici nu ma cunosti.
Tu nu astepti nici un tren, nu-i asa? Pentru ca nu este stationat decat un personal vopsit intr-un albastru prafuit, deloc artistic. Dar aminteste-ti cat de frumos este sa stai pe canapelele din piele si sa privesti pe geamurile acelea ovale.
Mai e un pod, deasupra sinelor. Si multi copaci in jurul lui….. Iti place mult lumina difuza imprastiata printre frunze. N-ai vrea sa vezi mai de aproape felinarul?
Mai sunt niste cladiri, undeva in peisaj, acolo unde nu se mai vad caile ferate. Sunt vechi si parasite, dar pe tine nu te interseaza.
Sunt doi tineri pe pod. Povestea lor e jalnica si falsa. Te intrebi unde e locul lor in peisajul acesta autentic. Dar locul tau unde e?