A fost odata

Se aduna din ce in ce mai mult praf pe cavoul rozei desprinse din romanul cu domnisoare poete si comuniste. Nu pot da uitare nici ei si nici catorva simtiri ce se vroiau autentice si pionere.
Nimic nu imi surade in zilele insorite de septembrie, atunci cand am alaturi o Cola si perspectiva unor amintiri in care clasele erau intesate cu praf de creta si dominate de muza baiatului ce cutreiera paduri in cautarea astrilor.

Inca citesc romanul rozei mele.

A song?

Hello! I'm Mike Way from My Chemical Romance.....and i know....
If you ever felt alone,
If you ever felt rejected,
If you ever felt confused,
If you ever felt lost,
If you ever felt anxious,
If you ever felt wrong,
Or wronged,
If you ever felt unclean,
If you ever felt angry,
if you ever felt ashamed,
If you ever felt curious,
If you ever felt used;

Feel My chemical romance.
I could be wrong or I could be right. I know there's at least something true I said in this.

Boem

Draga septembrie,

Cu exceptia unor dimineti oliv, pastelul meu de toamna este mai gri ca niciodata si dispare incet, desi uneori am impresia ca se ascunde in ceasca cu cafea amara care ma lasa vulnerabila in orele tarzii ale noptii. Ascunsa, toamna este calda si aurie, chiar violet, si imi lasa incertitudinea ca o privesc printr-un caleidoscop.
Inca mai caut romante invelite in tricouri albe pe aleile prafuite ale vechiului meu oras si recunosc ca in acele momente sunt o veleitara haotica. Imi pare insa bine, iubita mea septembrie incarcata cu vechi manuale de gimnaziu, ca mi-ai pastrat cateva raze de soare care sa-mi aprinda tigara pe care n-am de gand s-o fumez. O voi arunca neinceputa, in drumul spre balconul albastru unde ma astepta multi, multi fluturi albi.
Iti multumesc insa, septembrie, pentru mirosul de mere coapte, pentru acele cateva cadavre ale frunzelor ce ratacesc prin praful gri al aleilor, pentru plapuma groasa sub care ma cuibaresc zgribulita de fiecare data cand ploaia loveste ferestre si pentru alte cateva lucruri pe care acum nu mi le amintesc.

Cu drag,
Bouclaje

P.S. Atunci cand ma vei parasi lasa-mi cateva doze de amfetamina. Am nevoie de ele pentru a astepta primavara ce a disparut intr-un pahar cu verde de Paris.

O poveste....

.

Roz
Galben
Alb
Verde
Cenuşiu
Covoare
Peisagii din zări:
Împăratul alb,
Împăratul negru,
Bogăţii grase
Într-un ascuns departe,
Utopii
Miragii
După urbane ziduri:
Făuriri mintale.
( Goerge Bacovia- Feude )

Unei Domnisoare.....

Aberand

"But the stars we could reach were just starfishs on the beach "


Am inceput sa dispar cate putin in fiecare zi, sa ratacesc fara sens pe drumuri.....Suvenirul in forma de scoica dispare de fiecare data cand mi-e dor sa ascult marea, iar apoi apare la loc, fara ca macar cineva sa isi dea seama.

Dar marea e undeva departe, printre corali si pescarusi si sunetul ploii e mai monoton ca niciodata.

Mi-e frica sa nu ma inec cu cafeaua rece si sa nu ma obisnuiesc prea mult cu toamna.

In sertarul cu amintiri

Adu-mi aminte de instantaneele cu margini dantelate si aparatele de fotografiat vechi, acum defecte, uiate in sertare de lemn. De incaperi nude, cu iz de scortisoara. De soare. De rochiile lungi si vaporose ce imbraca trupuri de plastic. De toate lucrurile care ma fac fericita.




Dedicat lui brookeshaden

http://www.flickr.com/photos/brookeshaden/3249923432/

Your mother

"When your mother has grown older,
When her dear, faithful eyes
no longer see life as they once did,
When her feet, grown tired,
No longer want to carry her as she walks -

Then lend her your arm in support,
Escort her with happy pleasure.
The hour will come when, weeping, you
Must accompany her on her final walk.

And if she asks you something,
Then give her an answer.
And if she asks again, then speak!
And if she asks yet again, respond to her,
Not impatiently, but with gentle calm.

And if she cannot understand you properly
Explain all to her happily.
The hour will come, the bitter hour,
When her mouth asks for nothing more."

(Adolf Hitler- in memoria "unui personaj de exceptie pus sa actioneze in imprejurari exceptionale")

Sunt impotriva nazismului. M-a impresionat insa personalitatea mamei celui mai crud dictator din istoria lumii. A murit fara sa-si vada fiul in mijlocul miilor de cadavre. Oare l-ar fi putut ierta?


P.S. Leidi Diffus mi-a dat ideea postului. Recunosc acest lucru. Acum, draga mea, da-i drumu' la aberat.