Se aduna din ce in ce mai mult praf pe cavoul rozei desprinse din romanul cu domnisoare poete si comuniste. Nu pot da uitare nici ei si nici catorva simtiri ce se vroiau autentice si pionere.
Nimic nu imi surade in zilele insorite de septembrie, atunci cand am alaturi o Cola si perspectiva unor amintiri in care clasele erau intesate cu praf de creta si dominate de muza baiatului ce cutreiera paduri in cautarea astrilor.
Inca citesc romanul rozei mele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Lasa-ma sa ghicesc,perioada de glorie a liceului :D ?
RăspundețiȘtergere